Pompei / U caffè di i venti - Antoine Parodin

Antoine Parodin, jeune homme de 16 ans, offre deux poésies poignantes bercées d’une douce mélancolie…

  

  

Pompei

 

Tale Pompei, a memoria, ancu quand’ella pare sguassata, spunta da e ruvine, cum’è e bruste sempre accese d’un passatu chì corre in e nostre vene

 

Pompei

Esciuti da l’abbissi d’una tarra in bullore
Marosuli di focu à a forza più scema
Ch’ingulliscenu tuttu è sguassanu u culore
Facenu purtà dolu à u locu chì trema

Sott’à un fiume neru, ne spariscenu l’orme
Si sfondanu i casali da e fiare summersi
È corre u periculu è più nisunu dorme
È morenu ‘n carrughju tanti sicreti persi

Eccu chì da a tarra ne scoppia lu rimore
Fatta memoria morta, sta civilisazione
Ridotta in pulvina da un santu furore
È sta cità ci pare isula di carbone

Ma oghje nu a petra di un’ età spugliata
Ci spunta lu ricordu, e bruste sempr’accese
Dicenu chì s’è l’ora ci pare assuliata
E voce e più prufonde ùn sò sempre intese

È spessu da ruvine, tinimu ciò ch’hè vivu
Invece u nostru mondu ci pare stantaratu
È passanu e leve, ùn ferma chè u nidu
Per ramintà ci l’altri ch’anu pocu duratu

Eccu chì da u celu u marosu s’accima
È da u focu ascosu rinnasce una cità
In l’ecu di u cantu è quellu di a rima
Ci dice l’ore scorse d’una cumunità

 17/04/2020

  

  

U caffè di i venti

 

« À la moitié du chemin de la vraie vie, nous étions environnés d’une sombre mélancolie, qu’ont exprimée tant de mots railleurs et tristes, dans le café de la jeunesse perdue. »
Guy Debord

 
©René Jacques

 

U Caffè di i venti

Si truvavanu ingiru à listessu tavulinu
À sparte si un tazzinu è gode l’ultima spira
Di un sole à l’inchinu ch’avia compiu u so giru

È lasciavanu andà i so penseri à l’affollu
À chì conta e so fole, à chì e vole ascultà
Per trascrive ciò chì vola è chì ùn si pò chjappà

In u Caffè di i venti
Macina sempre u caffè
È à l’orli d’altri tempi
Ti ci aspetta à tè

U fume di sigaretta pare quellu di i battelli
À trapanà d’altri celi sott’un sole benedettu
Ùn sò di mare l’acelli, ma di notte in quella stretta

È lasciavanu sculà u vinu di a giuventù
È ùn m’arricordu più ch’aghju lasciatu culà
L’amore, a pena dinù d’ùn vede ti più vultà...

In u caffè di i venti
Macina sempre u caffè
È à l’orli d’altri tempi
Ti ci aspetta à tè


12 d’aprili 2020

  

  

Avis aux lecteurs
Un texte vous a plu, il a suscité chez vous de la joie, de l'empathie, de l'intérêt, de la curiosité et vous désirez le dire à l'auteur.e ?
Entamez un dialogue : écrivez-lui à notre adresse decameron2020@albiana.fr, nous lui transmettrons votre message !
  
  
Nouveautés
Decameron 2020 - Le livre
Article ajouté à la liste de souhaits