In Auropa, a fine di u IVimu millenariu nanzu à Cristu currisponde à un’ epuca di grandi mutamenti suciali, linguistichi è religiosi. D’una parte, a dumatura di i cavalli, chì pare esse iniziata tandu ind’è e steppe di u Levante, d’un’antra, l’usu di metalli novi face nasce un cambiamentu senza paru à tutti i nivelli. E tribù à cavallu diventanu più mubile, aggressive, sacchighjatore, guerriere. È caccighjeghjanu ancu à l’omi. Sè si ritrovanu nant’a strada trà d’elli, à Punente, ghjè chì facenu cummerciu di l’ambra sacra. Quessu hè u tempu d’Ötzi, u meglior’archeru di a tribù, chì appartene à u vechju mondu indoauropeu è ùn hà mai vistu un omu à cavallu. Quessu hè u mondu di un omu chì ùn sà chì un ordine novu hè prontu à nasce, è moltu più : hè digià per strada.
Ötzi hè u veteranu di mille cacce, u più espertu trà tutti i paesi sparnucciati trà muntagne è lavi di quelli chì si chjamanu oghje l’Alpi. Ghjè à u so curagiu serenu è à l’impettuosu valore di u giovanu Sölden chì l’oraculu affida a missione chì puderia salvà i populi di a valle : caccighjà un cervu tamantu è sacrificallu à i guardiani di u celu, è prutege e strade di a muntagna da a ferucità di rapina di i cavalieri.
Basteranu l’archi d’Ötzi è Sölden à decide di a sorte di u scontru finale ? È quale di i dui serà u più forte ?