A dumanda - Stefanu Pergola

Stefanu Pergola ci manda una puesia di quandu si cheria sempri permissioni à l’innamurata…

  

  

A dumanda

 

Vi varcaste à la sulia

Di un maiò caliscinu

Fattu un mottu à bocca risa

Dopu ete giratu u spinu

Tandu ebbi u focu addossu

Ch’era sempre eo fantinu

 

Vulonu l’acelle sante

M’arricordu la stagione

Li chjarasgi tutti in fiori

Accesenu a mo passione

Quella ch’o vi dichjarai

Iniziu la spiegazione

 

Capibionda o la mio bella

Steste sempre à russori

M’avete propiu strigatu

Feste batte centu cori

Ricusendu à uni pochi

Ùn ete cummessu errori

 

Arruchjaste lu paese

Mai sola, in cumpania

Tandu di discorre cù me

Per voi era fantesia

Nu l’aria u vostru prufume

O chì strana frenesia

 

Po pruvai tante volte

À fà vi la mio dumanda

Anderete à sapè voi

Ciò chì lu core cumanda

Mai ùn ebbi lu curagiu

Quellu chì u Signore manda

 

Chì lu celu m’aiutessi

Chjamu in vanu à qualchì santu

Di passà tutta a mio vita

Cun voi damicella à cantu

Feriamu un matrimoniu

Oh ma chì piacè tamantu

 

Ci vole ch’o mi decidessi

Da ùn avè lu rigrettu

Quellu chì rode lu core

Fendu viotu lu mio lettu

Stocu troppu indù l’inforse

Ùn hè d’oghje ch’o v’aspettu

 

Tandu feci la mio dumanda

Sott’à lu vostru balcone

Per voi aghju intunatu

Le mio più belle canzone

Soca avete rimarcatu

Curtichjai à timicone

 

M’arricordu quella sera

À l’affaccu le bighine

Eo ghjunsi à l’assimbretta

Cantai d’una voce fine

Una sera chì cambiava

À frequentà le cantine

 

Oghje ne site andata

È risposta ùn aghju avuta

Soca la mi meritai

A dumanda ùn fù vulsuta

À purtà vi lu serinatu

Una sera à l’insentuta

 

Di lu maiò caliscinu

Oghje un’ antra u s’hà cumpratu

Quandu chì lu vegu filà

Tornu prestu innamuratu

Mi rammenta u vostru visu

U tempu ùn l’hà cancellatu

 

Soca ùn sò ciò chì m’hè presa

D’innamurichjà mi cusì

Fuste voi cuntinentale

Ma eo campu sempre quì

Mi fermerà lu ricordu

Chì quellu ùn si vole svanì

 

Quale sà di u destinu

Ma eo lu volsi mutà

Quale scrive li filari

Quellu quassù forse serà

L’intargai tante volte

Sicura mi cunnoscerà

 

Finiscu lu mio sunettu

Vogliu lacà una prova

À intanà la mio pena

Da fà una vita nova

Dapoi u vostru ricusu

U m’amore sempre cova.

 

ferraghju di u 2007

  

  

Pour lire un autre texte de l'auteur : Sant’Agata de l’île à l’église

  

  

Avis aux lecteurs
Un texte vous a plu, il a suscité chez vous de la joie, de l'empathie, de l'intérêt, de la curiosité et vous désirez le dire à l'auteur.e ?
Entamez un dialogue : écrivez-lui à notre adresse decameron2020@albiana.fr, nous lui transmettrons votre message !
  
  
  
Nouveautés
Decameron 2020 - Le livre
Article ajouté à la liste de souhaits