- Le Nouveau Décaméron
- 6 likes
- 327 vues

Pascale Barthélémy ci pruponi un viaghju, un mazzulu di puesii, in cumpagnia d’i so’ voci zitellini.
Voce Zitelline
L'arburi sticchitti, altieri
lascianu corre l'acqua
nantu à e so foglie sfrisgiate
d’un branu anivulatu.
Beienu à techjatechja
sti longhi ghjorni scuri.
A machja hè nebbiosa,
u ghjattu hè sparitu.
A casa piattata
mezu à i querci è i chjarasgi
ci mostre e so petre nude,
u so tettu novu.
U giallu di a capella
fughje daretu à e tombe.
A vita di u paesolu
hè verde à u mese d'aprile,
I fighi s'approntanu
à tichjà e ghjandaghje.
Hè a canzona d'un esilliu sicretu,
À i purtelli zitti.
***
U ventullelu carizzava
u murettu
à l'alba turchina.
U ronzu empia l'aria,
e salvatecume dormenu
sottu i filanci.
L'altezza verde
hè u ribumbu
di u mare.
C'era l'ortu
fattu da a forza d’una donna.
I chjassi ci portanu quaghjò .
hè a storia d'una terra sottumissa
di straziu è di stanca.
***
L'ombra perfetta,
a figa sopr’à u tavulinu.
Dentela di foglie,
alliciata da u ventulellu,
pienitudine.
In a chjarura
di u mare,
infinitu turchinu.
Muscu di muchju,
Nepita.
E petri, i mei,
memoria di e petri,
memoria fissa.
***
Li piacci l'aeroportu
u viaghju,
i nome cunusciuti
sfilandu,
Soffiu di gioia.
I monti turchini
nigà di l'assenza.
À u portone,
l'aria hè calda.
Asciuva u so fronte
cun’un fine mandile,
stà quì, aspetta.
Dopu,
quandu saranu ghjunti
a vita cuminciarà.
A volta,
a so frescura,
u muscu di a licora,
a morta è u caffè,
frappe è canistrelli,
C'hè da fistighjà.
***
A casa musca,
a tinta è u frescu in e camere
Collu e scalle ; apru a porta.
In a sarratura
tamanta chjava.
In sta camera, sopra u letu
San Petru ci dà quelle di u paradisu.
Ci sò e midaglie di Grimaldu
Zii ghjuvanotti,
vighjandu quì.
Ci sò i morti cu’ i vivi dentru sta sala,
naturalmente uniti.
***
Mi n'invengu di l'istati, di a sala di bagni nova,
di u scallò, i topi pinuti à u purtellinu.
U pillaghju di volpe,
u sulaghju scricchitta,
u làstracu di u curridore.
U muscu di i pomi,
U scance pè i pruvisti, a tenda « tue-mouche »,
a carrega longa, una puppona martinichesa,
e selle è u fenu dentr'u barraconu
un scarpu di zittellu,
a roba di l’annu scorsu.
Una cumpania di camelli,
un scrivitoghju in legnu neru.
A sala,
tamante madreperle è u pesciu tondu facenu sonia.
A cuccina è u so muscu di caffè,
a chjappella di a becazza, quellu di u cigniaru
e tazze indochinese, i fucili,
dopu hè ghjuntu l’Arcopal.
U teghjattu ò piutostu i teghjatti
una sfrigia d’ombra
du’ ore : si pò pusà
tre ore : si pò allungà e ghjambe
À sett’ore ci mittimu à pusà in le banchette americane
fighjulemu passà e vitture,
Quelli chi ghjunghjenu par batellu, quelli chi partenu
cuntemu i dahlia, e margherite, i geranium
ci annoiemu.
Ci annoiemu subitu u dopu meziornu
tropu caldu, micca siesta
A piazzetta hè bioda, turpore di i ghjorni d’istati
Fantasia di u sole mezu à e persiane
e persiane taliane di Jane
u frescu nant'à u scallò
nunda da fà, nunda da leghje.
***
Sott’à a luna
u ribombu d'una voce
luntana
chjara è linda
canta una puesia,
Ritene ogne parole.
È ci conta comu
in lu mundu
un ghjornu scuru
u sole s’hè chjinatu.
C'hè in stu cantu
una parte di mè
una trista canzona
una perdita muta
u sangue, a morta è dopu ?
Ci volera à sparisce
a notte d'inguernu.
Sott’à a luna
u ribombu d'una voce
luntana
chjara è linda
canta una puesia.
Dice comu
in l'alba turchina,
a l'anime eterna
và a vita.
***
Griggiola
Sè a mio prima stella
quella chì mi guida
è m'arrizza,
quella chì mi scalda,
quella chì sentu a so boce.
Pocu impreme
s'ellu và in furia u mondu,
ùn cercu à vince,
ùn vogliu micca ritornu
E nostre ricchezze fermanu immateriale
u nostru mondu ùn teme nessun’ verità.
Seguiteraghju i to passi
camineraghju come tè...
***
A guerra hè annunciata
a vegu nantu à a calata di u portu
fina ghjuvanetta.
A gara piena à brea,
I zittelli brionanu.
A filicità hè sparita,
u capu pienu,
ritruva u paesu,
campa in u logu,
sbuffula.
Eccu a zittelletta
nantu à a strada.
A so mama hè arritta
si ne và à a vigna,
ùn la sà ancu
a so figiola hè ghjunta.
Solu ellu a veda,
s’hè arrizattu à bon’ora,
L’abballa suridendu,
hè inamuratu,
rinasce d’un disperu
ùn aspeterà più.
Li parla
scappanu
Vi vegu cusì belli in un infinitu benistà.
***
Grimaldu
Pinsà à to esistenze
e notte senza riposu.
L'albore fresche
u dulore.
Una fede zitellina
senza rivolta,
arresu à l'ordine supranaturale.
Ùn c'era lamentu.
Chì cumanda face leghje.
Solu tu sapìa,
A disgràzia chì si prisintasse cusì :
senti cresce l’arba.
***
Qual’hè chì mi puderia parlà d’ellu ?
Ùn’avia dicesett’anni
induve possu circà u so ricordu ?
Ellu u figliolu caru,
ellu u zitellu.
Purtava i so fratelli in li scogli muti,
spanticandu e nome sicreti di l’arburi,
quelli chì si stànu à senti
e notte di luna tonda.
Ellu chi puddia nutà
ore è ore in lu fiume
piscà è caccià...
Ellu chì duvia campà una vita chell’ùn avarà mai.
Qual’hè chì ci parlerà di Petru ?
U so nome hè quellu di u fratellinu piatu.
***
E nostre zittelline
dormenu sott’à e petre di i campusanti.
nebbie di a mane, soffiu di natura,
S'appre a strada sacra.
E mo anime canteranu in a simfunia d’u veranu.
Induve sunieghjanu cingnari, cuppulate, volpe ?
Versu qual reame si n’hè so fughjiti?
Armata di vardia, sintinelle mute.
Imbuccinatti d'u mantelu di nota
lascianu l'alloghji,
So caccighjati, sperendu a so morte.
Ùn si lascianu micca piglià,
sfughjinu è ghjunghjanu in un sognu,
mutanu
sott’à seta cinghjarina
a pella di l’omu.
E nostre zittelline
dormenu sott’à e petre di i campusanti.
***
Hè u fratellu cusì caru,
ùn hè mai più vultatu.
Cilibrandu un matrimoniu,
dorme luntanu da elli.
Falcina hè quì,
Inconcipibile, subbità.
Ùn c'hè riposu,
ognu ghjornu hè dulore
ogni notte suniàcciu.
I zitelli campanu in una casa
di lacrime è di pena.
Ùn c'hè mai più feste.
Isidoru ha vintisette anni
porta un bellu vestitu
i so belli capelli bè spigliati.
E in lu so sguardu
induvinemu
a so mente fine.
***
U rigalu di u mondu
punghjenzza di gioia.
D'una vena primura
a forza splendisce.
Tarabùcciu biancu
à u branu di i morti.
***
A sera, l'istati,
Ci cuntemu i tempi fà.
...Cuntaci e guerre.
Cuntaci quandù avetti scapati.
Cuntaci a Bella Storia.
Hè una storia chì mi piace,
hè a toia.
I to trìbuli so a to forza
sei u ricordu vivu.
Ùn c'hè nimu
aspittendu quì
à nantu à u teghjattu.
Ùn c'hè micca a blusa nera,
ùn ci sei più.
***
Sittembre appra e so porte
i zitelli correnu
in l'umbriccia di i platani
I castagni sminticati
pienghjenu
I to capelli muscanu a rena
Uttrovi ci chjama
Sott’à u celu scuru
a lana calda
uniscia l'anime
innamurate
In l'alba sbiancata…
***
Urbinu porta a so curona bianca.
Sott’à i pini zinguliadi
e i ghjinepari torti,
i pesci scuri
sfilanu mezzu à i piottuli,
infilarati.
Netta rufina si cala
nantu à l'acqua bella
spichjendu si.
In lu silenziu di u stagnu
aspitendu u veranu.
***
À a vigna
u muscu inzuccheratu
u cielu luminosu.
In strada
l'arranciu appesu
sole d'oru.
À a torra
i bachi
sott’à e perle acquate
À i fiumi
a putenza ceca
À i loghi tralasciati
Castagni svintrati
alivi marturiati
I lecci sfilanciati
À u roccu
u mondu hè
Eccu à mo isula
Eccu à mo anima.