Pascale Barthélémy - Voce Zitelline

Pascale Barthélémy ci pruponi un viaghju, un mazzulu di puesii, in cumpagnia d’i so’ voci zitellini. 

   

  

Voce Zitelline

 

L'arburi sticchitti, altieri

lascianu corre l'acqua

nantu à e so foglie sfrisgiate

d’un branu anivulatu.

Beienu a techjatechja

sti longhi ghjorni scuri.

A machja hè nebbiosa,

u ghjattu hè sparitu.

A casa piatatta

mezu à i querci è i chjarasgi

ci mostre e so petre nude,

u so tettu novu.

U giallu di a capella

fughje daretu à e tombe.

A vita di u paesolu

hè verde à u mese d'aprile,

I fighi s'approntanu

à tichjà e ghjandaghje.

Hè a canzona d'un esilliu sicretu,

À i purtelli zitti.

  

***

  

U ventullelu carizzava

u murettu

à l'alba turchina.

U ronzu empia l'aria,

e salvatecume dormenu

sottu i filanci.

L'altezza verde

hè u ribumbu

di u mare.

C'era l'ortu

fattu da a forza d’una dona.

I chjassi ci portanu a u mare,

hè a storia d'una terra sottumissa

di straziu è di stantà.

  

***

   

L'ombra perfetta,

a figa sopra u tavulinu.

Dentela di foglie,

alliciatta da u ventullellu,

pienitudine.

In a chjarura,

u mare quaghjò,

turchinu.

Muscu di muchju,

Nepita.

E petri, i mei,

memoria di e petri,

memoria fissa.

  

***

  

Li piacci l'aeroportu

u viaghju,

i nomi cunusciuti

sfilandu,

Soffiu di gioia.

I monti turchini

smentica l'assenza.

A u purtone,

l'aria hè calda.

Asciuva u so fronte

cun’un fine mandile,

stà quì, aspetta.

Dopu,

quandu saranu quì

a vita cuminciarà.

A Volta,

a so frescura,

u muscu di a licora,

a morta è u caffè,

frappe è canistrelli,

C'hè da fistighjà.

   

***

   

A casa musca

u frescu.

Collu e scalle ; 

apru a porta.

In a sarratura

tamanta chjava.

In sta camera, sopra u lettu

San Petru ci dà quelle di u paradisu.

Ci sò e midaglie di Grimaldu

Zii ghjuvanotti,

vighjandu quì.

Ci sò i morti cu’ i vivi dentru sta sala,

uniti.

  

***

   

  Mi n'invengu di l'istati, di a sala di bagni nova,

di u scallò, i topi pinuti à u purtellinu.

A pelle di volpe,

u sulaghju scricchitta,

u curridore.

U muscu di i pomi,

A scanciarià pè i pruvisti, a tenda « tue-mouche »,

a carrega longa, una puppona martinichesa ,

e selle è u fenu dentr'u barraconu

un scarpu di zittellu,

a roba di l’annu scorsu.

Una cumpania di camelli,

un scrivitoghju in legnu neru.

A sala,

tamante madreperle è u pesciu tondu facenu sonia.

A cuccina è u so muscu di caffè,

a chjappella di a becazza, quellu di u cigniaru

e tazze indochinese, i fucili,

dopu hè ghjuntu l’Arcopal.

 

U teghjallu ò piutostu e teghjalle

una sfrigia d’ombra

du’ ore : si pò pusa

tre ore : si pò allunga e ghjambe

A sett’ore ci mittimu à pusà in le banchette americane

fighjulemu passà e vitture,

Quelli chi ghjunghjenu par batellu, quelli chi partenu

cuntemu i dahlia, e margherite, i geranium

ci annoiemu.

Ci annoiemu subitu u dopu meziornu

tropu caldu, micca siesta

A piazzetta hè vioda, turpore di i ghjorni d’istati

Fantasia di u sole mezu à e persiane

e persiane taliane di Jane

u frescu nant'à u scallò 

nunda da fà, nunda da leghje.

 

***

  

Sottu a luma

u ribombu d'una voce

luntana

chjara è linda

canta una puesia,

Ritene ogne parole.

È ci conta comu

in lu mundu

un ghjornu scuru

u sole se hè chjinatu.

C'hè in stu cantu

una parte di mè

una trista canzona

una perdita muta

u sangue, a morta è dopu ?

Ci volera à sparisce

una notte d'inguernu.

Sottu a luna

u ribombu d'una voce

luntana

chjara e linda

canta una puesia.

Dice comu

in l'alba turchina,

a l'anime eterna

và a vita.

  

***

   

Griggiola

Sè a mo prima stella

quella chi mi guida

è mi porta

quella chi mi scalda,

sentu a to voce.

Pocu importa

s'ellu và in furia u mondu,

un cercu a vince,

un aspetta nulla.

E nostre ricchezze fermanu immateriale

u nostru mundu ùn teme a verità.

Seguitetaghju i to passi

camineraghju cume tè...

 

***

   

A guerra hè annunciata

a vegu nantu à a calata di u portu

fina ghjuvanetta.

A gara piena à brea,

I zittelli brionanu.

A filicità hè sparita,

u capu pienu,

ritruva u paesu ,

campa in lu su  logu,

sbuffula.

Ecu a zittelletta

nantu à a strada.

A so mama hè arritta

si ne va à a vigna,

un la sà ancu

a so figiola hè ghjunta.

Solu ellu a veda,

s’hè arrizatta à bon’ora,

suridendu,

hè inamuratu,

rinasce d’un disperu

un aspeterà più.

Li parla

scappanu

Vi vegu cusi belli in a felicità

  

***

   

Grimaldu

Pinsà à to esistenze

e notte senza riposu.

L'albore fresche

u dulore.

Una fede zitellina

senza rivolta,

arresu à l'ordine supranaturale.

Un c'era lamentu .

Chi cumanda face legge

Solu tu sapia,

A disgràzia :

« sentu nascà l'arba sottu i mo pedi ».

  

***

  

Qual’hè chi mi puderia parlà d’ellu ?

Un’avia dice sett’anni

induve possu circà u so ricordu ?

Ellu u figliolu caru,

ellu u zitellu.

Purtava i so fratelli in li scogli muti,

spartighjendu i nomi sicreti di l’arburi,

quelli chi si stànu à senti

e notte di luna tonda.

Ellu chi puddia nutà

ore è ore in lu fiume

piscà è caccighjà.

Ellu chi duvia campà una vita chell’ùn avara mai.

Qual’hè chi ci parlera di Petru ?

U so nome hè quellu di u fratellinu piatu

  

***

   

E nostre zitelline

dormenu sott’à e petre di i campusanti.

nebbie di a mane, soffiu di natura,

S'appre a strada sacra.

E mo anime canteranu in a simfunia d’u veranu.

Induve sunieghjanu cingnari, cuppulate, volpe ?

Versu qual reame si n’hè so fughjiti?

Armata di guàrdia, sintinelle mute.

Imbuccinatti d'u mantelu di nota

lascianu l'alloghji,

So caccighjati, sperendu a so morte.

Ùn si lascianu micca piglià,

sfughjinu è ghjunghjenu in un sognu,

mutanu

sott’à seta cinghjarina

a pelle di l omu.

E nostre zittelline

dormenu sott’à e petre di i campusanti.

  

***

   

Hè u fratellu cusi caru,

un hè mai piu vultatu.

Cilibrandu stu matrimoniu,

dorme luntanu da elli.

Falcina hè quì,

Inconcipibile, subbita.

Un c'hè riposu,

ogni ghjornu hè dulore

ogni notte suniàcciu.

I zitelli campanu in una casa

di lacrime è di pena.

Un c'hè mai piu feste.

Isidoru ha vinti sette anni

porta un bellu vestitu

i so belli capelli bè spigliati.

E in lu so sguardu

induvinemu

a so mente fina.

  

***

   

U rigalu di u mondu

punghjenzza di gioia.

D'una vena di primura

a forza splendisce.

Tarabùcciu biancu

à u branu di i morti.

  

***

   

A sera, l'istati,

Ci cuntemu i tempi fà.

...Contaci e guerre.

Contaci quandù avetti scapati.

Contaci a Bella Storia.

Hè una storia chi mi piacce,

hè a toia.

I to guai so a to forza

sè u ricordu vivu.

Un c'hè nimu

aspittendu qui

à nantu à u teghjattu.

Un c'hè micca u scursale neru,

un ci sè piu.

***

   

Sittembre appre e so porte

i zitelli correnu

in l'umbriccia di i plàtani

I castagni sminticati

pienghjenu

I to capelli muscanu a rena

Uttrovi ci chjama

Sott’à u celu scuru

a lana calda

uniscia l'anime

innamurate

In l'alba sbiancata…

 

  

***

   

Urbinu porta a so curona bianca.

Sott’à a balancella di i pini

e i ghjinepari torti,

i pesci scuri

sfilanu mezzu à i piottuli,

infilarati.

Netta rufina si cala

nantu à l'acqua bella

spichjendu si.

In lu silenziu di u stagnu

aspitendu u veranu.

  

***

  

À a vigna

u muscu inzuccheratu

u cielu luminosu.

In strada

l'arrancciu appesu

sole d'oru.

À a torra

i baghi

sott’à e perle acquate

À i fiumi

a putenza ceca

À i loghi tralasciàti

Castagni svintratti

alivi marturiatti

I lecci sfillanciatti

À u roccu

u mondu hè

Eccu à mo isula

Eccu à mo anima.

 

 

Avis aux lecteurs

Un texte vous a plu, il a suscité chez vous de la joie, de l'empathie, de l'intérêt, de la curiosité et vous désirez le dire à l'auteur.e ?

Entamez un dialogue : écrivez-lui à notre adresse nouveaudecameron@albiana.fr, nous lui transmettrons votre message !        

Nouveautés
Decameron 2020 - Le livre
Article ajouté à la liste de souhaits