[Écrire pour Santini] Cum’è un soffiu di libertà – Marielle Clementi

  

Jean-Pierre Santini, l’écrivain-éditeur est libre depuis le 10 décembre après avoir été emprisonné sous le régime de la détention « préventive » deux mois durant. Nombreux sont ceux qui lui ont écrit durant cette période pour le soutenir et s’élever contre l’arbitraire. Le Nouveau Décaméron publie les derniers textes reçus…

   

  

Cum'è un soffiu di libertà

 

Una volta c'era unu chì vulia difende a so terra. Parlava troppu forte, troppu spessu, troppu ghjustu...

Disturbava i manghjoni, i scrucconi, i speculatori, i sulaghji...

Quessi quì s'eranu scurdati di a so storia, di u sudore di i so genitori, di babbone chì zappava sempre u so ortu, zimbudu nant'à quellu fargione, à più di novantanni...

Quessi chì si vendenu à so terra à quellu chì paga u più, da induv'è ch'ellu venga, tantu chì paga assai..

A terra hè troppu bassa è troppu difficiule à bangà per sta ghjente quì. Più facile di prufità di u fruttu di u travagliu di l'altri è fà u montasega in quattru quattru...

Per rivene à u nostru cumpà, cosa vulia ellu ? Cosa circava ellu ? À campà ghjustu... À campà sanu... À campà di u travagliu di e so mane... À campà di a so terra... Quella chì avia vistu nasce à tutt'a so famiglia... Quella chì campava felice o micca in una pezza à bughju è chì si stringhjia in giru à u fucone quandu fora u gregale ghjaciava e leccie quale si muvianu cum'è ombre fantasmagoriche ind'a notte cudrata.

Tandu sì campava felice è simpliciamente. Ùn c'era bisognu d'assai... C'era u pocu…

Hè cusi ch'ellu vulia campà... Liberu... Di a so terra... Nant'à so terra... È lascià u gregale accarizzà i so capelli grisgi è cudrà lu fin'à l'osse... Liberu cum'è u ventu chì corre nant'à ste cime...

U Monte Stellu ti cura, cumpà…

 

È l'altri tandu, l'anu vulsutu fà tace... Ma ùn hè natu quellu chì pò amaestrà è ritene u ventu... U ventu, u to soffiu di libertà...

Tù, cumpà, sì cum'è u ventu... Vai puru induv'è la ti pare, quessa terra hè toia è nimu ùn ti la pò caccià... Soffia per l'eternu stu prufume di libertà... Vai è porta lu spessu per i chjassi è e fureste....

Canta cùn ellu à u veranu quand'ellu porta via l'amanduli fiuriti, l'estate quand'ellu rinfresca à Santa Maria, à l'auturnu quand'ellu chjoche cù e fronde rosse di u castagnu è l'inguernu quand'ellu fruste a neve, purtandu via u codru chì ti murzega a pela cum'è migliaie di spinzoni...Vola è soffia à to libertà.

 

Cum'è a piuma purtata da i venti, scriverai u so nome.

Cum'è un soffiu di melodia, canterai a so musica.

A libertà ùn hà nè fruntiere nè maestru. A libertà hè toia, sta libertà hè meia.

A to libertà, hè cosa tù ne faci è cosa ne voli fà...

  

  

Avis aux lecteurs

Un texte vous a plu, il a suscité chez vous de la joie, de l'empathie, de l'intérêt, de la curiosité et vous désirez le dire à l'auteur.e ?

Entamez un dialogue : écrivez-lui à notre adresse nouveaudecameron@albiana.fr , nous lui transmettrons votre message !

  

Nouveautés
Decameron 2020 - Le livre
Article ajouté à la liste de souhaits