[Portraits] Marcelle Conrad, mi n’arricordu… - Marianghjula Antonetti-Orsoni

   

A prisenza di a butanista maiori di a Corsica, Marcelle Conrad, hè ramintata da a so amica Marianghjula.

 

Marcelle Conrad

 

Mi n’arricordu…

 

Aghju cunnisciutu à Marcelle Conrad in l’anni ottanta. Un mumentu datu andava à vede la ind’è ella, in Miomu, tutti i marti dopu meziornu, mi n’arricordu. Inseme aviamu sceltu issa ghjurnata. Abbarattavamu e nostre sperienze di u sopra à locu. Di sicuru, ghjera ella chì avia tante cose à amparà mi. Cunniscia a « Corsica prufonda» megliu chè qualsiasi. Avia scontru i pastori ritirati in e so muntagne, parlatu à a ghjente di i paesi è vistu i pasculi più scantati. Avia percorsu liti è muntagne per tutti i tempi, durmitu vicinu à i lavi, certe volte ancu cutrati.

 

Mi parlava cù aghjevulezza di tutte e persone ch’ella avia scontru, chì l’avianu tramandatu sapè anziani annant’à e piante, l’avianu datu i nomi corsi, l’avianu cuntatu stalvatoghji. Mi dicia aspessu : « C’est dommage que je ne sache pas parler corse ! »

 

Forse a cunniscenza di a lingua l’hè mancata in certe occasione, ma issu fattu ùn l’ha micca impedita di racoglie tante infurmazione annnant’à e piante di a nostra isula è sopratuttu di trasmette i so sapè. In issu duminiu butanicu, ghjè ella chì starà in e nostre mente cum’è riferenza.

 

Li piacia dinò à pinghje. L’accadia ancu d’aspettà chì u sole si rizzessi, in muntagna, per ritruvà i culori di l’erba barona o di percorre i ghjargali à a ricerca d’un « doronic ». A so Icunugrafia hè una testimunianza attempu scientifica è artistica. Une poche di e so pitture  sò state preziate da maoresi in un albergu chì a mo surella tenia à Dzaoudzi. Un circadore, di passagiu à Mayotte per studià e filette, era statu stupitu di vede chì cusì luntanu da a Corsica ci fussi qualchissia chì a cunnuscì si…

Mi dicia cum’ella avia cuminciatu à interessà si à a flora corsa è mi cuntava cum’ella s’era passata u ghjornu ch’ella avia scupertu in un carrughju aiaccinu, à u principiu di u seculu scorsu, dananzu à un museu, un erbaghju tralasciatu, prontu à parte in un ruminzulaghju. L’avia riguaratu è ghjè forse à partesi d’issu fattu ch’ella avia capitu chì tuttu era da fà è ch’ellu bisugnarebbe à fà opera di pedagugia per fà scopre à i Corsi u so patrimoniu fluristicu. Ci vulia attempu fà li piglià cuscenza chì bisugnava à fà l’elencu di e cunniscenze è  tramandà le chì eranu a vistica di a so memoria è di a so identità.

Marcelle Conrad ci hà apertu a strada… Seguitemu issa via…

 

  

Avis aux lecteurs

Un texte vous a plu, il a suscité chez vous de la joie, de l'empathie, de l'intérêt, de la curiosité et vous désirez le dire à l'auteur.e ?

Entamez un dialogue : écrivez-lui à notre adresse nouveaudecameron@albiana.fr , nous lui transmettrons votre message !

Nouveautés
Decameron 2020 - Le livre
Article ajouté à la liste de souhaits