Marianghjula Antonetti-Orsoni - Si chjamava Maria…

 

« Ma grand-mère maternelle s’appelait Marie ; on l’appelait Zia La. À la mort de mon grand-père dans les années cinquante, elle avait quitté Moltifau, pour suivre sa famille à Paris… Plus tard, elle revint en Corse. » Un récit de Marianghjula Antonetti-Orsoni.

 

 

Si chjamava Maria…

  

A mamma di mamma si chjamava Maria, ma tutti dicianu « Zia La ». Ùn socu s’ella s’era sempre chjamata cusì, ma eiu hè sempre ciò ch’aghju intesu per ammentà la. Noi altri, i so figliulini, a chjamavamu « mémé ».

Donna grande è smilza, avia un andatura maestosa ; ùn paria mancu ch’ella avessi avutu quattru figlioli !

 

Era sempre stata in famiglia ; era ancu venuta incù noi in Parigi dopu a morte di babbò. Avia lasciatu u so paese per seguità i soi è ci s’era fatta in Parigi. Ci vole à dì  chì tandu in Cuntinente i Corsi eranu sempre frà elli ; ci era ancu un’amicale di Moltifinchi ind’è a capitale à quelli tempi ! Paisani nè vedia parechji chì tuttu quellu chì scalava in Parigi s’affaccava à salutà la.

 

E’ poi si n’era vultata in paese… È quandu ch’o sò stata numinata stitutrice in Petralba, à a surtita da e Scole Nurmale, si n’hè venuta incù mè. Stavamu in paese, vicinu à a chjesa, è più tardi à u gruppu sculare. Eiu tandu ùn m’occupava chè di a mo scola è di « mo zitelli » è ella facia tuttu u restu. Mi ramentu quelle serinate à U Pedanu quand’è n’andavamu ind’è a famiglia Casta chì ci accugliava cusì bè è ch’o ci ritruvamu à « Tatou » chì ci facia ride cuntendu ci stalvatoghji. Era cusì cuntenta di parlà di u so paese incù ghjente d’una pieve vicinante ! Eppò ci manghjavamu duie fasgiole o qualchì canistrellu secondu a stagione. O chì belle serate ! 

 

À Mémé, a purtava ancu incù mè quandu, à l’occasione, andava à e reunione pedagogiche ; « Ùn ti ne fà, t’aspettaraghju in Piazza », mi disse quellu ghjornu quandu ch’andedimu in L’Isula o « Andaraghju à vede u mo fratellu », quandu chì l’adunita si era tenuta à U Ponte à a Leccia.

   

U ghjovi, chì tandu era issu ghjornu di riposu per i zitelli, andavamu aspessu per issu Ponte à a Leccia à vede u fratellu è i nipoti è cullavamu ancu fine à Riscamone, prima di ghjunghje in Merusaglia, induv’ella ci avia una cucina chjamata Gracieuse. Custì ci era un ziu di a cucina chì facia i bastoni di legnu scultati è una vechjerella chì stava sempre accantu à a ziglia.

Quella « dui cavalli » a faciamu ruspà ! Aviamu sempre à qualchissia à andà à vede !

 

Da U Borgu à Merozini ghjera statu u spiazzamentu ch’ella avia fattu maritendusi incù un Capirossi, ma dopu à a nascita di i picciaghji, si n’eranu falati à A Casabianca è ghjè custì induv’ella hè stata l’ultimi mesi di a so vita. Di quessa, a so amica Catalina mi ne parlava aspessu : « Mi n’arricordu quandu i to zii, i picciaghji,  sò falati, l’aghju aiutata à mammatò à occupà si di i zitelli ; l’emu falati per u stradò passendu per U Punticellu ». A mi dicia sempre quandu ch’o andava à vede la à a casa di riposu, è si pudia sente in e so parolle tutta l’amicizia è a fraternità ch’ella ci era frà isse duie famiglie.  

 

Mémé hè stata parechji anni dinò in Balagna ind’è a mo surella ; custì dinò hè stata preziata da u so vicinatu.

Una donna di core sempre pronta à fà piacè, sempre pronta à aiutà. Si hè occupata di figlioli, figliulini è ancu purfigliulini è tutti l’anu tenuta caru è ci face piacè à tutti d’ammentà e belle stonde passate incù ella.

 

O Mémé, quanti belli ricordi in e nostre memorie ! Ùn sò più chè fiure di giuventù…

 

Marianghjula ANTONETTI-ORSONI

 

 

Avis aux lecteurs

Un texte vous a plu, il a suscité chez vous de la joie, de l'empathie, de l'intérêt, de la curiosité et vous désirez le dire à l'auteur.e ?

Entamez un dialogue : écrivez-lui à notre adresse nouveaudecameron@albiana.fr, nous lui transmettrons votre message !

Nouveautés
Decameron 2020 - Le livre
Article ajouté à la liste de souhaits